Ia nu are preț, ci e o parte din noi! Ne îmbracă trupul, dar mai ales sufletul!
Experiența ne învață că nimic nu e întâmplător, iar atunci când universul în care îți creionezi activitățile curente înseamnă creativitate și frumos, sufletele curate, minunate prin definiție, nu doar prin prisma lucrurilor fascinante zămislite, se întâlnesc. E modul prin care eu am întâlnit-o pe Anda Suman, făuritor de poveste și tradiție, i-aș putea spune, dacă e să am în vedere doar faptul că e un păstrător și un continuator autentic al tradițiilor românești și al artei lucrului cu acul și ața. Coase, desenează și brodează semne și motive tradiționale, dând viață unui obiect vestimentar care a căpătat tot mai multă simpatie în rândul femeilor în ultimii ani, ia românească. Ține să mă contrazică sub acest aspect, întrucât „ia nu e un must-have pentru că ia înseamnă sufletul românesc, o tradiție, parte din istoria noastră!”, spune Anda Suman, omul din spatele brandului artizanal Caterine. Folosește numai materiale autentice – in, pânză, mătase, pânză topită, catifea sau fire din bumbac – și mărturisește că o doare atunci când unii clienți nu disting între „chinezăriile” care abundă pe piața comercială și istoria vie din spatele unui produs autentic, moștenirea ce nu își va pierde niciodată valoarea. Lucrate manual, iile Caterine înseamnă pasiune, suflet și migală, motiv pentru care termenul de execuție variază între trei și șase săptămâni, în funcție de complexitatea broderiei ce trebuie aplicată. De exemplu, îmi spune Anda, iile din mătase se confecționează în sezonul rece pentru că necesită foarte multă atenție, răbdare și timp, iar vara, femeile sunt la câmp, deci nu-și permit să aloce la fel de multe ore cusutului, așa cum se întâmplă iarna. În cazul ei, cea mai amplă cusătură a avut nevoie de zece săptămâni! Broderia manuală se cunoaște pe dos, iar cu cât există mai puține noduri pe dos, cu atât șansele ca acea ie să fie autentică sunt tot mai mici. Trandafirul e principalul motiv pe care îl regăsim brodat pe creațiile Caterine, simbolul conexiunii speciale și vii pe care Anda o simte cu bunica sa, cea de la care a învățat tainele cusutului. Acum își amintește, de fapt, că broderia florală se regăsea în toate piesele țesute de bunica ei, ceea ce i-a influențat oarecum stilul și inspirația pe parcurs. Prima ie a realizat-o când era în clasa a VIII-a. Era în vacanță și și-a dorit ca la începutul anului școlar să poarte o ie, creație proprie. Acea ie a ajuns să îmbrace o păpușă care, din păcate, n-a mai putut fi recuperată după moartea bunicii.
„Bunica mi-a fost mamă de când aveam doar trei săptămâni. Tot bunica mi-a fost cel mai de preț mentor care mi-a insuflat harul pe care cu generozitate Dumnezeu i l-a zămislit. De la bunica am învățat să cos, primele cusături brodate având ca motiv central punctul de cruciuliță. Se întâmpla în anii de școală generală… copil năzdrăvan fiind, obișnuiam să fur ațele și să fug cu ele. Bunica mi-a dăruit o mașină de cusut pentru a mă liniști. Am avut răbdare să învăț să croșetez, să brodez, iar mai târziu am început să creez singură hainele păpușilor pe care le aveam.”, povestește Anda.
A crescut printre noduri și ațe, n-avea cum să-și imagineze calea altfel decât cu acul între degete. N-a fost însă așa…Până la vârsta de 30 de ani, Anda și-a concentrat cariera în domeniul marketingului și vânzărilor, cu toate că nu a mulțumit-o. Sufletul ei visa și vibra la altceva, însă noțiunile deprinse în toți acei ani i-au fost de folos atunci când a decis să ia calea antreprenoriatului și astfel să ducă mai departe moștenirea „mamei”, așa cum Anda i-a spus dintodeauna bunicii. Până acum doi ani, când bunica a plecat să își vegheze ucenicul din ceruri și a fost nevoită să pună singură mâna pe ață, Anda s-a aflat sub atenta îndrumare a celei care a fost un veritabil mentor și păstrător de tradiție pentru ea.
„Bunica mi-a fost cel mai bun îndrumător, fără de care nu mi-aș fi descoperit niciodată calea. N-aș putea rezona cu termenul de designer pe care unii mi-l atribuie pentru că nu am studii în domeniu, dar m-aș descrie ca un suflet de artist ce se manifestă pe pânză. Poveștile mele încep întotdeauna cu creionul pe o foaie albă și se încheie cu ultimul nod pe care îl fac pe material.”
Creațiile Andei pot fi găsite pe site-ul Breslo, comunitatea artizanilor, și aproape niciodată la târguri. Motivul e lesne de înțeles din moment ce ne-a mărturisit că românii nu mai știu să facă diferența între autentic și industrial, au nevoie de informare din partea artizanului, dar trebuie să aibă și răbdare să asculte povestea produsului. Anda mai participă la expoziții, locul unde ar trebui să se găsească ia românească, de fapt. Primește comenzi atât din țară, cât și din partea celor care iau calea străinătății, ia fiind conexiunea permanentă pe care aceștia o vor avea cu România. Are cumva o durere în suflet atunci când își dă seama că școala românească nu mai dă elevilor șansa de a-și dezvolta și această latură a talentului pentru lucrul manual. Și-a dat seama de acest fapt atunci când a mers în mai multe școli și, cu toate că a întâlnit situații similare mai puțin fericite mai peste tot, a fost plăcut surprinsă să vadă cum într-o școală dintr-un sat de pe lângă Hârlău, elevii încă mai învață să coase. Atunci și-a spus că următorul proiect educativ va fi să le vorbească elevilor despre cusătura românească, la care încă lucrează.
Anda Suman e un om cald, cu care îți face plăcere să stai de vorbă ore întregi. Se descrie ca fiind un om simplu, care iubește lucrurile care au eșență și vibrație, dar și oamenii cu o bunătate nativă, care îi dau curaj doar pentru că ei emană bunătate. Totuși, omul acesta firav, la o primă vedere, e pasionat de motoare și mașini, pasiune pe care a moștenit-o din familie. Ba mai mult, puțini știu că până și mașina pe care o conduce în prezent are o poveste haioasă, am putea spune, din vremea în care era un jucător activ Need for Speed, în sensul în care și-a găsit fix modelul pe care îl conducea în joc, ceea ce a făcut-o să nu stea prea mult pe gânduri atunci când a decis să o achiziționeze. Ce o liniștește cel mai mult? Studiul broderiei și colecția de cărți a bunicii
„Vreau să fiu român până la capăt și nici nu vreau să plec din țara mea!”
